Rehab

“Only a kind person is able to judge another justly and to make allowances for his weaknesses. A kind eye, while recognizing defects, sees beyond them.”

Challenge accepted!


Iar nu am mai scris demult. Dar se stie ca scriu atunci cand trec prin perioade deosebite in viata mea.Cand am cumpene, cand sunt foarte fericita, cand am dubii, si asa mai departe. Acum nu stiu cum ma simt. Este un amalgam de sentimente care ma inunda in orice minut din viata mea. Sunt fericita, am si dubii, ma simt prea ocupata, poate si sufocata, ca si cum m-as fi nascut a doua oara sau m-as fi reincarnat.Mi se intampla lucruri pe care nu le-am patit si simtit niciodata si nici nu am crezut ca o sa le simt vreodata. In acelasi tmp ma simt importanta si poate iubita. Sentiment pe care nu l-am trait niciodata, mai ales venind din partea unui strain. Aici intervin dubiile. Si nu sunt acele “dubii” pe care le-am avut dealungul vietii, cele ce tin de incredere, ci tin de viitor. E entuziasmat, sustine ca este indragostit…se poarta ca ultimul barbat de pe pamant cu ultima femeie. NU este indragostit, si mi-e frica pentru ca nici eu nu sunt. Mintea mea e varza, nu sunt obisnuita cu asa ceva, desi ADOR ceea ce am si as putea avea toata viata.Dar am o parte din mine care parca ar vrea sa respinga tot, ca si cum as avea un inger pe umarul stang si un demon pe umarul drept, care imi spun ce sa fac si ce sa nu fac, ce sa simt si ce sa nu simt.

Sub nicio circumstanta nu o sa renunt la ce am. Sunt anumite aspecte care ma deranjeaza, dar asta e doar superficialitatea mea care incearca sa “iasa” din sistem, dar inca isi mai lasa urme. O fi si asta o parte incurajanta a vietii mele, si anume ca ma maturizez, dar inca nu am depasit pragul de 2 luni. Urasc momentele in care fac atacuri de panica din cauza relatiei, urasc atunci cand incerc sa ii gasesc defecte ca sa il indepartez de mine. In momentul de fata, mintea mea e total pe dos si nici macar scrisul nu ma ajuta si nici nu stiu ce ar putea sa ma ajute. Poate doar gandul ca as putea avea un om si o viata fara batai, gelozii, cu incredere, loialitate si iubire.Dar in acelasi timp intervine si gandul ca e mult prea devreme sa sper si sa ma gandesc la asa ceva. Toti suntem oameni si avem partile noastre intunecate, asa ca nu pot decat sa “keep a low profile” si sa ma protejez…Nu cred ca as mai suporta o dezamagire in momentul astaJ

1 comments:

felicitari ca ai acceptat provocarea. esti curajos/asa

 

Post a Comment